Noaptea devoratorilor de publicitate
Am eşuat zilele trecute la Noaptea devoratorilor de publicitate, la invitaţia unui tovaraş de-al meu, Viorel Mocanu. La Polivalentă. Destul de ieftin, 25 lei intrarea. Asta la casierie. La ţiganii care foiau prin mulţime, preţul varia între 10 şi 20 de lei. Veniseră cu o metodă igenioasă de procurare a biletelor. Stăteau la intrare şi-ţi cereau biletul, ca şi cum ar fi fost nişte controlori, puşi acolo de către organizatorii evenimentului. Spre marea mea ruşine, recunosc că am pus botul şi i-am dat biletul unuia dintre ei. Chestia e că am intrat ca şi cum aş fi prezentat biletul unui controlor autorizat, de unde suspectez o oarecare complicitate a bodyguard-ului BGS de la intrare în această schemă.
În holul Polivantei m-am trezit cu un maldăr de promoţionale în braţe, de cele mai diverse feluri. Flyere, revistuţe, un breloc, un număr de B24Fun şi alte câteva prostioare. Singurul promoţional căruia i-am simţit cu adevărat lipsa a fost o pungă de plastic, mare şi personalizată. Asta pentru că nu am fost printre primii intraţi în Polivalentă iar coşurile de gunoi erau deja pline.
În sală cald. Aproape 40 de grade. Public compus din “tinere speranţe”. Studenţi restanţieri, PR-iste, fluturaşi împărţitori. Toţi aspiranţi la salariul de Creative Director din o agenţie de top. Convinşi că holbatul aiurea la nişte reclame realizate de alţii îi va face pe ei mai creativi, mai albi şi mai strălucitori. Stop! Eu nu mă încadrez în această categorie. Eu intru la “plictisiţi”, cei care s-au dus acolo doar că nu aveau ce să facă acasă. Şi în plus de asta, stau şi foarte aproape.
Pe o scenă improvizată în mijlocul sălii o trupă de duzină, ceva cu S - Senzual sau Senzor - răgeau de zor în microfoane. Un chelios se agita cu un flaut şi după aia lovea în nişte butoaie, gen Sistem. O tipă mult prea îmbrăcată pentru calitatea muzicii lor, sărea pe scenă şi dădea din mâini ca şi cum ar fi avut o boală locomotorie. Simţea muzica. Trăia intens momentul, în timp ce eu mă gândeam plictisit dacă nu ar fi fost mai bine să continui salvearea de Heroes 3 de acasă. În sfârşit se termină piesa. După cum era de aşteptat, nimeni nu aplaudă. Componenţii trupei încep să dea din mâini, poate poate publicul îi va aplauda. Nici o reacţie. Ei continuă să se agite ca nişte maimuţe proaspăt date jos din copac. Cerşesc aprobare. La fel ca ăia care vin să-ţi şteargă parbrizul în intersecţie. Mi-e silă de ei. În sfârşit pleacă. Locul le este luat de un tip care se crede amuzant. Actor de mâna a zecea. Spune nişte bancuri proaste, şi, pentru câteva scurte momente, festivalul capătă o tentă de emisiune pe TVR2 cu Ţociu şi Palade. După ce termină, ne face recapitularea carierei sale. E student şi are restanţe. Printre altele a împărţit şi fluturaşi pe stradă. Wow! De ce nu mă miră!?! În sfârşit încep reclamele, dar deja sunt prea plictisit pentru ele. Aştept cu interes pauza ca să mă car acasă.
Apropo, fetele au fost de excepţie. Am pozat multe buci 
