Demisia şi mărirea salariului

Un amic de-al meu, al cărui nume nu este foarte important, deoarece acesta consideră că blogurile nu sunt decât o pierdere de timp, drept pentru care nu are o prezenţă online, şi-a depus acum câteva zile demisia la firma la care lucra.

Vestea plecării amicului meu din firmă a avut asupra directorului un efect comparabil cu sărutul dat de Făt-Frumos Frumoasei Adormite. Trezit parcă dint-un somn adânc, acesta realizează brusc că angajatul Popescu este mult mai important pentru firmă decât se credea, că merită un salariu mai mare şi încă câteva bonusuri. Începe linguşeala: “nu e mai bine aici?”, “hai că oricum şi la noi vor creşte salariile, momentan trecem printr-o perioadă de tranziţie” şi evident, “eşti un membru important al echipei noastre”. Ce nu pot înţelege este de ce valoarea angajatului este recunoscută abia în momentul în care acesta pleacă din firmă? De ce nu au fost oferite aceste creşteri salariale de la bun început, din iniţiativa conducerii?

Din acest punct, problema devine şi mai complicată, deoarece acest amic al meu ar fi tentat să rămână în firmă, pentru un salariu mai mare şi încă niscaiva beneficii, gen tricouri cu sigla firmei, port de cărţi de vizită personalizat şi alte asemenea porcării. Iar îmi scapă un amănunt: de ce nu putea pur şi simplu să se ducă să ceară conducerii un salariu mai mare? De ce trebuia să se ducă la interviu la o firmă concurentă, să fie acceptat acolo, să-şi depună demisia pentru ca apoi să se răzgândească?

Sunt curios cum o să se termine povestea…