Nevoia de tehnologie

Îmi urăsc vecinii. Şi nu neapărat pentru că ar fi nişte maimuţe proaste şi care ascultă manele toată ziua. Nu! O fac din obişnuinţă! I-am urât mereu. De când jucam bambilici cu prietenii în spatele blocului şi ăştia urlau ca disperaţii de la balcoane să nu le lovim cu mingea Daciile obosite. Parcate oricum neregulamentar. Aşa că, puţin spus că îi evit. Dar câteodată, mă mai prind şi ei. De regulă când aştept liftul.

Aşa s-a întâmplat şi azi. Nici bine nu intrasem în scară, că mă trezesc cu un vecin lângă mine. Îl percep cu 3 simţuri simultan: gâfâie, e roşu la fălci şi duhneşte a alcool. Dar grav! Dacă ar trebui să-i pun tag-uri, pe el ar scrie Săniuţa, Unirea, Hanul Aprig şi cinzeacă la băiatu’. De parcă lucrurile nu mergeau suficient de prost, începe conversaţia.

El: “Ce mai faci mă? De când nu te-am mai văzut…”

Eu: “Bine!” (bag mâna în buzunar lângă telefon. Sper să mă sune cineva chiar în momentul ăla)

El: “Lucrezi, nu? Lasă să vedeţi şi voi ăştia tineri cum e cu munca.”

Eu: “Da! Lucrez…” (Îmi doresc să crape)

El: “Unde munceşti? Ce faci?”

Eu: “Sunt programator, la o firmă, se numeşte new media…”

El: “Programator!?! Pe calculatoare d-alea, nu?”

Eu: “Da! Da! Pe calculatoare! D-alea!” (Te rog mori! Ktnxbye…)

El: “Toate prostiile! Nu ştiu la ce vă trebuie! Eu am trăit o viaţă de om fără calculator. Nu mi-a trebuit la nimic…”

Salvat de clopoţel! Sau de mecanismul liftului. Troll-ul se dă jos! Aer curat!

Şi totuşi…

Discuţii de genul acesta apar şi cu personaje mult mai răsărite din toate punctele de vedere. Unii oameni chiar nu înţeleg nevoia de tehnologie, nu văd că tehnologia le face viaţa mai uşoară. Argumente de genul “eu am trăit toată viaţa fără produsul X sau serviciul Y” tot aud. Sunt penibile! La fel aş putea argumenta că n-avem nevoie nici de săpun. Sau de pastă de dinţi. Sau de apartemente, că doar omenirea a trăit mii de ani în grote. Eh, poate sunt eu prea tânăr şi necopt şi nu văd lucrurile din pespectiva corectă. Până la urmă, şi locuitul în grotă avea părţile lui bune.

Nu te întâlneai cu vecinii la lift…