Put your money where your mouth is
Căutând pe forumul Programare.org, am dat peste un topic de mult apus. Din 2006. În care, un puştiulică de cam 16-18 ani cu pseudonimul UnPuiMik, ne întreabă cum se face un portal de mail. Pe soluţii gratuite şi simplu de utilizat. Ce trebuiau să ruleze direct pe calculatorul lui de acasă. Şi toată cârpeala asta urma să fie “The next big thing in email”. Serviciu menit să detroneze monştrii sacri ai industriei, ca Yahoo! sau Google. Asta acum 2 ani. De atunci, nu s-a întâmplat nimic! Giganţii industriei şi-au păstrat locurile fruntaşe şi veniturile de miliarde de euro. Iar puştiulică al nostru şi-a luat o slujbă de junior pe undeva.
Asta e o problemă care persistă la noi. Problemă care are două faţete:
- Tânărul antreprenor român - dacă-i putem spune aşa - nu este dispus să investească bani într-o afacere. Investeşte orice altceva. Timpul lui, al altora, favoruri. Încearcă tot felul de cârpeli penibile, ca să economisească bani. Să iasă cât mai ieftin. Fără să ia în considerare că muncitul pe degeaba timp de 6 luni sau 1 an nu e deloc ieftin. Am aflat asta pe pielea mea, acum ceva timp. O afacere nouă se începe cu bani.
- Acelaşi antreprenor preferă să mănânce un căcat de unul singur decât să împartă o prăjitură cu alţii. Asta metaforic vorbind. Nu caută investitori care să bage bani în ideea lui. De ce să împartă cioara de pe gard cu alţii? Fără a se gândi că o idee neimplentată valorează fix zero. Indiferent de moneda în care faci calculul. Asta s-a întâmplat şi cu “Next big thing”-ul lui UnPuiMik. O idee implementată prost valorează ceva mai mult. Zero plus un epsilon. D-ăla mic, din matematică.
Au americanii o vorbă: “Put your money where your mouth is”. Vorbele goale nu au nici o valoare. Financiară sau de orice alt fel…
E bine ca fiecare puimik se gandeste cum sa faca o afacere. Era aiurea daca toti puii mici ar fi vrut sa fie fotbalisti sau oieri.
Putini dintre ei o sa si reuseasca sa isi puna ideile in practica, ca nu oricine este un bun antreprenor.
In plus suntem in Romania… cu o idee de site la noi nu poti sa scoti la fel de multi bani cum ai fi scos pe un site din US. Acolo si copiile se vand bine, la noi nici originalele uneori (suntem sub un epsilon convenabil ales daca ne comparam cu respectiva piata).
Problema e daca puimik asta invata ceva din acest prim “esec”, si il considera a fi un “esec”.
Sau se crede un geniu in devenire, si schimba jobul o data la 6 luni.
Mai nasol e când îţi vin la interviu asemenea specimene. Şi te trezeşti că pentru un nivel de cunoştiinţe de zero plus epsilon (Pascalul învăţat în şcoală şi încă nişte articole în gen “Cum să faci bani pe net?” / “Cum să ajungi milionar în 10 paşi mărunţi?”) şi pentru asta îţi cer un salariu comparabil cu al Patriarhului.
Da ce, Patriarhu’ ia salar? Si daca ia, cat? Si daca ia, ce d***u’ face cu banul (acesta fiind cunoscut ca fiind ochiul dracului) ?
Patriarhul are salariu cam 2000 şi ceva de euro. Şi probabil că dă “ochiul dracului” pe “sângele lui Iisus”
Ceea ce descrii tu este o situatie, dar nu neaparat o problema. In cele din urma omul nu a gresit cu nimic. A avut o idee care i s-a parut genial si a investit tot ce avea (adica timp si calculatorul de acasa) in ea.
Tanarul antreprenor roman al anului 2006 nu avea suficienti bani ca sa investeasca in respectiva afacere. Doar daca avea norocul sa fie copil de securist sau activist de partid iar parintii sa-i incurajeze ideile geniale in loc sa-i cumpere BMW. Cautatul de investitori e o idee buna, dar in general un geek nu are abilitatile de a cauta investitori asa ca ceri prea multe.
Partea buna la povestea ta e urmatoarea : in anul 2008, daca ai timp nu-ti mai trebuie neaparat o tona de bani ca sa lansezi un serviciu ‘internet-based’. De exemplu ideea respectiva ar putea fi implementata folosind serviciile Amazon S3 pentru storage si bandwidth si daca ar avea nevoie de putere de calcul folosind EC2. The catch ar fi ca individul nu se mai descurca cu turbo pascal ci trebuie sa aiba cunostinte de sisteme distribuite.
Referitor de cat de ieftin e muncitul timp de 6 luni sau 1 an , eu zic ca in perioada respectiva nu castigi neaparat bani, ci, daca nu esti vre-un idiot, castigi experienta. In cele din urma dupa un 6 luni de munca voluntara se cheama ca stii sa urmaresti o idee, ai facut o analiza, o specificatie, un design si o implementare. Daca ai lansat si produsul (la ce 20 de colegi de clasa pe care ii ai) se cheama ca ai facut si testare si suport. Evident, nu toate chestiile alea vor fi formalizate sau facute ‘by-the-book’, dar la un job adevarat vei fi in stare sa compari ce ai facut tu dupa capul tau cu ce face firma respectiva dupa capul altuia.
In concluzie, eu zic ca un individ care a avut o astfel de idee si a si demonstrat-o cat de cat (ca fiind buna sau proasta), merita un salariu mai mare decat acelasi individ a carui experienta profesionala se rezuma la temele de laborator de la scoala. Si dupa 1 an se prea poate sa-ti scoti banii din diferenta de salariu. Plus ca cea ce inveti in cele 6 luni de zile e infinit mai valoros decat orice curs de o saptamana la care te poate trimite un angajator si care dupa aia iti zice ca cursul ala valora cat salariul tau pe un an.
Mihai, problema nu e aşa. Nu câştigi experienţă, încercând proiecte absolut neviabile. În momentul în care vrei să lansezi un serviciu de succes, trebuie să faci o investiţie iniţială. Crezi că Trilulilu ajungea unde este dacă rula pe calculatorul de acasă al unuia din fondatori? Sau Neogen? Sau eJobs?
Sunt perfect de acord că nu trebuie să renunţi la o idee, doar pentru că nu ai bani să investeşti în ea. Dar să te apuci de unul singur să lucrezi pe rupte, într-un domeniu care-ţi este străin, dar în care ai auzit că se câştigă bine, e deja prostie. E ca şi cum tu te-ai apuca mâine de balet şi să te aştepţi să detronezi Balşoi Teatr. Iar dacă s-ar angaja în perioada aia, în loc să viseze cai verzi pe pereţi, sigur ar câştiga mai multă experienţă. Şi evident, bani…
La noi e o chestie generalizată. Oamenii chiar nu sunt dispuşi să investească bani. Mai repede îi ţin la ciorap sau la saltea, decât să facă ceva util cu ei…
Daca stai 6 luni sa visezi cai verzi pe pereti si angajat la un job , tot cai verzi pe pereti visezi, atata doar ca pe banii altora.
Evident ca trilulilu si alte alea nu se lansau de pe calculatorul de acasa al unui individ, dar puteau fi foarte bine dezvoltate ca versiune alfa pe calculatorul de acasa sau chiar pe laptopul unui mic geniu si dupa ce se putea demonstra functionalitatea individul avea ce sa arate unui investitor.
Pe net sunt multe site-uri care arata si functioneaza ca si cum ar fi pe calculatorul de acasa al unui individ, dau de pe un webhosting de 3 dolari pe luna. Pornind de aici, in functie de cat de capabil vanzator/aburitor e autorul sau reprezentantul lui se pot atrage fondurile pentru a trece la ‘profesionalism’ gen neogen.
Referitor la oamenii dispusi sa investeasca bani : n-am eu talent de vanzator, dar oameni dispusi sa investeasca exista, doar ca in general ei sunt dispusi sa investeasca intr-o idee de care sunt convinsi ca va produce profit, nu doar in ceva util. Totul este sa poti convinge pe cineva ca ideea ta poate produce bani, doar ca eu ca inginer nu am abilitatile respective foarte dezvoltate.
Uite un exemplu de site facut ‘in timpul liber’, cu bani de acasa dar care cu siguranta nu este timp pierdut : http://www.dexonline.ro . Este evident ca autorul nu a castigat nici un leu din proiect, oricine poate vedea ca este in stare sa duca la capat un proiect destul de complex.
Concluzia pe care vroiam sa o propun : daca ai 16-20 de ani, esti la liceu sau facultate, parintii te intretin fara probleme si nu esti silit sa te angajezi, mai bine stai 6 luni sau un an sa iti implementezi ideea ta geniala dacat sa te repezi sa te angajezi la o firma care o sa te trateze ca pe un mucos.
Dupa un an, tragi linie si vezi daca poti convinge pe cineva ca ideea ta e buna si merita sa o continui sau te gandesti la altceva.
Ce pierzi daca in anul I sau II de facultate nu te angajezi ? Salariul de mizerie ? Un an de experienta ? Oare la terminarea facultatii angajatorul o sa simta o mare diferenta daca ai experienta doar 2 ani in loc de 3 ?
Din experienta mea : cei care pe langa facultate au mai participat la proiecte personale (nu joburi) sunt mai bine pregatiti decat cei care s-au limitat la temele de la scoala. Iar cei care in anul I sau II au un job in general se duc la job si muncesc ca niste maimute, fara sa aiba viziune asupra proiectelor la care lucreaza , executand mecanic ce le zice ’seniorul’.
Ai dreptate, nu te contrazic, dar ai deviat puţin de la topicul iniţial. Problema era alta, şi anume faptul că tinerii antreprenori refuză de cele mai multe ori să meargă la un eventual investitor/finanţator, deoarece tind să aibă o viziune hiperbolizată asupra ideilor proprii. Am spus-o şi mă repet, o idee neimplementată nu valorează absolut nimic.