Povestea lui Ciprian
Ciprian, unul din colegii de la new media, e probabil îndrăgostit şi trece printr-o perioadă în care hormonii îşi fac de cap. Aşa că postează pe blogul lui începutul unei povestiri romantice şi îşi invită cititorii să o continue. Eu nu am fost niciodată un romantic, reprezentantele sexului frumos etichetându-mă mai degrabă ca porc misogin decât ca un Romeo poet. Dar asta nu mă împiedică să-mi încerc şi eu norocul cu povestirea lui Ciprian. Deci…
“Nu plânge” - spuse baiatul…“Nu pot” - spuse fata…
A luat-o în braţe, a pupat-o şi i-a zis…“Nimic nu contează…te iubesc…”
George o strânse la pieptul lui şi îi sărută lacrima ce i se scurgea pe obraz. Ea îl privi duios. “Ştiu…”, zise ea, “…chiar asta e problema. Nu vreau să te fac să suferi”. El o strânse şi mai tare în braţe şi îşi lipi buzele de fruntea ei. “Nu trebuie să fie aşa…iubita mea…trecem noi şi peste asta”. În tăcerea ce se aşternu peste micul părculeţ, doar jocul umbrelor mai oferea mărturie despre trecerea timpului. Milioane de umbre se alungeau pe măsură ce discul portocaliu al soarelui cobora sub linia orizontului. În lumina crespusculară a asfinţitului siluetele celor doi îndrăgostiţi parcă se contropeau într-una singură. “Sunt obosită”, rupse ea tăcerea într-un final, “Hai să ne îndreptăm spre casă”. Cei doi tineri se ridicară de pe bancă şi părăsiră liniştea parcului, îndreptându-se spre agitaţia oraşului…
Ea intră în cameră îmbrăcată în pijamaua ei de satin şi zâmbeşte somnoroasă. George o priveşte afectuos cum se întinde pe pat şi aţipeşte. O lasă să adoarmă, ştiind ce zi grea a avut. Se aşează pe un scaun şi se uită la ea cum doarme. E liniştită şi zâmbeşte în somn, semn că e purtată de corabia viselor departe de ţărmurile stâncoase ale realităţii cotidiene. Ştie că el este acolo şi simte iubirea lui care-i veghează somnul. Îşi pune mâna albă sub cap, se întoarce pe o parte şi trage o băşină de cade George de pe scaun…
=)) =)) =)) sigur castigi premiu
Aoleo, ce final neasteptat :))!
felicitări. ai aceeaşi capacitate, ca mulţi alţii aspiranţi la titlul sandra brown, de a înşiră cuvinte într-un stil extrem de plictisitor. dacă perseverezi poţi renunţa la programare. un grup numeros de indivizi inutili te vor primii cu braţele deschise în mijlocul lor.
ala da barbat =))
ai vrut sa zici Hup ca ce final fericit =))
Idun, cred că iar îți va răspunde cu celebrul ”Mușcă-mă de varice!”… Dar e doar o bănuială…
Radu> las-o, că la urma urmei, şi blondele sunt tot oameni
:))) Foarte tare.. respect… finalul chiar a fost super.. dar vezi ca poti fi romantic? :))
M-ai plictisit juma de pagină. Ca un măscărici care se respectă, trebuia să fie o poantă. Fiind aşteptată, poanta nu surprins, nici nu m-a făcut să râd. Dar e bine că ai fani. Răul a fost atât de entuziasmat încât i-au trebuit 3 mesaje ca să se manifeste.
…şi începe să-şi borască maţele pline de sânge şi puroi siropos.
CINE-I GEORGE?
Idun, Raul!=Radu… Raul a scris doar două mesaje… Of…
Nu mai zic nimic!
Raul != Radu != Răul
Răul contemporan find de fapt Satana 2.0, pentru mai multe informaţii, mail la dumnezeu2.0@gmail.com
[…] din ei o sa aleg putin random (dar un random inteligent)… si castigatorul este… “Tudor” -mi s-a parut cea mai relevanta continuare. Toti ati continuat super cool dar ati rupto […]
w/e… Ai prins ideea…