Târgul de Florii
Am fost azi la Târgul de Florii de la Muzeul Tăranului Român. Nu, nu vă speriaţi, nu am fost să achiziţionez produse de artizanat care se pun pe mileu sau se agaţă în perete (Răpirea anyone?), ci ca să casc gura. Şi evident pentru Kurtos colaci. De fapt, ce s-o mai ard aiurea, ăsta era motivul principal al deplasării mele…
Din toate exponatele, singurul lucru care mi-a atras atenţia a fost un cazan de ţuică. Autentic. Enorm. Din alamă. Scos la vânzare de nişte ţigani. Şi m-am întrebat, de ce nu există oameni care să facă ţuică în Bucureşti? Am auzit povestiri despre oameni care cresc porcul în curtea blocului sau găini în balcon. Dar niciodată ţuică…
Una din cauze e că nu prea sunt pruni în Bucureşti. Asta ar fi o idee bună de promisiune în campania electorală pentru primărie: “…voi mări spaţiul verde din Capitală prin plantarea de pruni. Pentru ţuică! Să trăiţi bine…”.
Ar merge la fix un asemenea slogan. Singura problema ar putea apărea dacă contracandidatul va promite pere pentru rachiu. Să vezi atunci dilemă caragialiană: Eu cu cine votez? Hâc!
bai sincer sa fiu cel mai bun rachiu e ala din caise si prune…. eu sunt vrancean si acolo se da bine cu tuica! iar in bucuresti nu mai sunt oameni care sa adopte o gandire mai traditionalista in chestiuni de genu asteia pentru ca nu se scot bani din asa ceva si in plus fitosii cu portofelul care vomita euro nu prea au habar ce e aia tuica…