Moaşte

Unul din subiectele cool din ultimele zile au fost moaştele. Unui oarecare Dumitru. Cel mai sfânt din parcare în sezonul toamnă-iarnă. Agitaţie în Piaţa Unirii. Prostime, înghesuială, sirene. Vite bipede cu cruce la gât în loc de talangă se calcă în picioare ca să ajungă mai repede să lingă moaştele.

Dar ce sunt de fapt moaştele? Moaştele sunt cadavre semi-descompuse, ale unor sinucigaşi ignoranţi care au murit suferind de o boală psihică numită creştinism. Şi acum, prostimea trebuie să se ducă să pupe cadavrele, blocând circulaţia.

Stau şi mă întreb: nu ar fi mai bine dacă ar tranşa moaştele alea în bucăţele mici care să fie trimise pe la toate bisericile din ţară? Şi eventual şi pe la românii din diasporă, mari purtători de cruci în parbriz. Că e ştiut lucru că de obiceiurile fotbalistice scapi mai greu decât de dependenţa de heroină. Ca să nu mai fie atâta agitaţie în mijlocul Bucureştiului…oraş şi aşa supra-aglomerat? Sau măcar să găsească altă locaţie pentru expus moaştele, care să nu paralizeze circulaţia în mijlocul capitalei?

Hint: Cernobîl! Şi sărbătoarea va avea şi o latură sportivă: cei care nu sunt suficient de rapizi ca să ajungă să lingă moaştele, vor muri de radiaţii şi vor merge direct în Iad. Ceilalţi vor merge în Rai

Şi o scurtă rugăciune la final de post:

Tatăl nostru carele eşti în ceruri, miluieşte-mă pe mine păcătosul şi dă-mi o dovadă de mila Ta cerească şi infinita Ta bunătate dumnezeiească şi fă în aşa fel încât să rămân singur cu racla aia înainte de a veni credincioşii să o pupe. Facă-se voia ta! Amin.